Fii un parinte constient!

…Pentru ca faci cea mai buna mancare din lume. Te iubesc pentru ca nu te-ai suparat pe mine ca am petrecut week-end-ul trecut cu prietenii.Te iubesc pentru ca faci piata, sau pentru ca repari diverse electrocasnice prin casa, sau pentru ca schimbi becurile. Sau pur si simplu te iubesc pentru ca ma asculti cand am o problema despre care vreau sa vorbesc pentru a ma descarca.

Exista atatea nuante pentru acest simplu „Te iubesc”. De exemplu spunem „Te iubesc” in semn de recunostinta pentru parinti, atunci cand suntem ajutati de ei sau atunci cand partenerul ne ofera ceea ce avem nevoie, sau cand dorim sa-i transmitem copilului nostru sentimentele de grija si de protectie pe care i le purtam, mai spunem te iubesc cand ne despartim de cineva drag, ca simbol al atasamentului fata de el.

Fiecare dintre noi foloseste aceste doua cuvinte pentru a-si exprima afectiunea in raport cu alte persoane. Sentimentul de ura este cel care semnaleaza o durere emotionala, un atasament foarte mare fata de o persoana, un obiect, un context si, de asemenea, semnaleaza furie si revolta si sentimentul ca „lumea a fost nedreapta cu mine”(vezi mai jos egocentrismul).

Exista deci nenumerate lucruri pe care le exprimam indirect, prin intermediul declaratiilor, nu neaparat romantice. De cele mai multe ori putem intelege ceea ce ne transmit ceilalti nu atat prin ceea ce spun ci prin modul cum o spun, prin ritmul vocii alert, sacadat sau lent, tonul vocii (inflexiunea) mladios, brutal, impunator ori submisiv, respiratia constanta, alerta, variata si prin expresiile faciale si comportament (atitudine) uneori jovial, alteori autoritar, suportiv, bland, sau respingator, agresiv.

Empatia si egocentrismul
Intr-un sens mai larg empatia si egocentrismul pot fi privite ca variante ale lui „te iubesc, te urasc”.

Empatia este una dintre calitatile fara de care conexiunea cu realitatea celuilalt este intrerupta, uneori blocand comunicarea si intelegerea cu ceilalti sau rezolvarea conflictelor de orice tip. Empatia este pentru unii o aptitudine inascuta si de care oamenii se folosesc frecvent pentru a relationa, de cele mai multe ori nestiind sa numesca ce anume fac pentru reusita relatiei lor. Pentru altii empatia este un exercitiu constant si un efort uneori mare de ai intelege pe ceilalti, prin urmare de a-si concentra atentia pe ceea ce traieste un alt om sau intr-un alt fel spus este o decentrare a atentiei de pe propriul interior propria minte pe nevoile altuia.

Suntem empatici cand suntem alaturi de o persoana bolnava, sau care a suferit o pierde in familie, mai suntem empatici cand acceptam ca punctul nostru de vedere este sau poate fi diferit de al partenerului. Poti fi empatic atunci cand, in incercarea disperata de a nu iti versa nervii pe cel mai apropiat om care iti iese in cale pentru ca te-ai considrat defavorizat de sef, ramanand in contact cu nevoile tale, te pui pe rand in locul sefului si al colegului si cauti sa intelegi cum se simt ei ce ii determina sa fie astfel.

Exista in schimb si cealalta latura a noastra in care suntem egocentrici, centrati numai pe propriile noastre credinte, emotii si actiuni. Pentru cineva care are, sa spunem, mare nevoie de atentie (centrat si el pe nevoia lui), faptul ca acum esti centrat pe nevoile tale poate insemna pentru celalalt nepasare, indiferenta sau ingnoranta.

Cand devii constient de momentele in care te simti centrul universului (exemplu frecvent: o sotie care isi pierde sotul intr-un accident gandeste ca nimeni n-a mai suferit asa tare cum sufera ea acum) poti hotari care parte din tine vrei sa se manifeste, cat de conectat vrei sa fii cu realitatea exterioara si poti alege de asemenea sa ramai identificat cu starea ta interioara sau cu un gand pentru a-ti satisface o nevoie.

Cand devii empatic, esti deschis sa-l asculti pe partener, sa te pui in pielea lui, sa vezi lumea prin ochii lui. Putem spune, fara a gresi cu ceva, ca empatia este o manifestare a iubirii fata de cineva.

Pentru a fi empatic(a) fata de partener e nevoie sa-ti deschizi mintea catre el, sa iti folosesti imaginatia pentru a putea fi cat mai aproape de ceea ce este pentru el realitatea in acel moment.

In general cele doua emotii amintite la inceput (iubirea si ura) sunt percepute ca fiind diametral opuse, ca albul si negrul, sau ca dulcele si amarul, insa in realitate sunt manifestari ale aceleiasi monede. Nu pentru ca nu exista iubire fara ura, ci pentru ca ura este manifestarea unei frici dezvoltate intr-o relatie unde sunt alimentate mai mult sentimentele de teama, incertitudine, ostilitate si nu cele de incurajare, sustinere,
valorizare sau crestere.

In procesul nostru de dezvoltare in cuplu, prin efort constient, putem alege emotiile pe care dorim sa le hranim si sa actionam in scopul cresterii noastre si a partenerului.
Psiholog Anca Raducan
Asociatia EMOVERE

Articol preluat de pe http://www.avantaje.ro