Fii un parinte constient!

Exista uneori si in copilarie momente cand au loc intamplari, pierderi generatoare de suferinta. De multe ori, persoanele apropiate copilului intampina dificultati in a-i da acestuia vestea cea rea si prefera sa o amane, evite sau sa o „mascheze”.

Vestile rele implica o situatie dificila, dureroasa, permanenta sau temporara, situatie care atrage dupa sine schimbari in modul de viata al copilului. Pot fi legate de: divort, moartea unei persoane dragi, schimbarea locuintei, a scolii, boala, adoptie, dizabilitate, separarea de un parinte plecat la munca in strainatate etc.

Este adevarat ca modul in care transmiti aceste vesti are un impact puternic asupra psihicului copilului dar, la fel de adevarat este ca, ascunzand situatia reala poti crea in interiorul sau confuzie, culpabilitate, nesiguranta, sentimente de singuratate, incertitudine, neincredere, teama.

Comunica-i, deci, adevarul
Credinta ca cei mici nu trebuie sa stie de evenimente ca boala, moarte sau divort pentru ca se sperie sau nu inteleg, ignora potentialul lor si dreptul de a avea contact cu realitatea. De multe ori, aceasta este o modalitate a adultilor prin care incearca sa se protejeze, in mod inconstient, de a lua parte la suferinta copilului, careia nu stiu cum sa ii faca fata.

Este cu adevarat dificil sa empatizezi cu copilul insa orice copil are dreptul la suferinta. Iti suna probabil ciudat si dur aceasta afirmatie dar emotiile nu pot fi clasificate drept bune sau rele. Tendinta de a le nega existenta, de a reprima suferinta nu aduce nimic pozitiv. Mai devreme sau mai tarziu, copilul tau va trece prin momente dureroase si atunci e indicat sa ii fi alaturi ca suport emotional, sa-l inveti cum sa puna in cuvinte trairile sale, sa-l sustii in consumarea acestor tensiuni si nu in blocarea lor.

Orice emotie careia nu i s-a permis sa fie manifestata (adica recunoscuta, traita, observata, comunicata) va iesi, mai tarziu, la suprafata, intr-o modalitate mascata. Invatandu-l si recunoscandu-i emotiile si dreptul la ele, iti vei ajuta copilul sa isi formeze strategii de adaptare la situatii dificile mult mai eficiente decat in cazul in care il vei proteja de tot ceea ce tu interpretezi ca fiind suferinta.

Odata ce am stabilit ca orice copil are nevoie sa stie adevarul despre ceea ce i se intampla sau i se va intampla, cum facem sa-i dam vestea cea rea fara a-i accentua stresul si exacerba pierderea? Iata cateva detalii care te vor ajuta sa gasesti raspunsul:

1. Fii disponibila pentru el. Ai grija ca atunci cand ii dai vestea sa ai timp si disponibilitate pentru a discuta, a-i raspunde la intrebari, a-i acorda atentie totala. Mediul in care discutati e indicat sa fie unul familiar, cu obiecte si persoane apropiate, un mediu securizant, confortabil, „calduros”.

2. Ai grija pe ce pui accentul. Nu prezenta situatia nici intr-o lumina mai roz nici intr-una mai neagra decat este in realitate. Concentreaza-te pe fapte concrete dezvaluite gradat, cu pasi marunti astfel incat copilul sa fie treptat pregatit si sa nu aiba un soc. Informatiile factuale ii vor oferi claritate asupra evenimentului. Atunci cand informatiile sunt ambigue copilul este confuz si isi poate imagina ceva mai rau decat este in realitate.

Se poate incepe discutia de la aspecte pe care copilul le cunoaste deja, a luat contact cu ele: „Ai observat ca mami si tati s-au certat in ultima vreme” sau „ Stii ca in ultimele zile am tot vizitat-o pe bunica la spital” . Vorbeste-i pe intelesul lui si explica-i schimbarile care vor surveni in viata lui pentru ca o situatie predictibila este mai securizanta decat una imprevizibila.

3. Inlatura-i sentimentul de culpabilitate. Explica-i copilului ca nu este vina lui pentru ceea ce s-a intamplat si nici nu avea cum sa salveze situatia. Exista tendinta ca, in cazul pierderilor dificile, copiii sa se autoculpabilizeze sau sa se vada ca mici „eroi” care ar fi putut sa previna sau sa indeparteze astfel de situatii.

4. Incurajeaza comunicarea emotiilor. Stimuleaza-l, incurajeaza-l sa isi accepte si exprime emotiile aparute in urma aflarii vestii. Pastreaza contactul cu gandurile si sentimentele copilului, insoteste-l in verbalizarea lor in forma in care apar. Accepta-i modalitatea proprie de traire a evenimentului chiar daca nu este in acord cu asteptarile sau propriul tau mod de a te raporta la el.

In cazurile cu dificultate crescuta sau cand situatia atrage dupa sine suferinta de lunga durata, stigmatizare etc. poti apela la ajutorul unui specialist in consilierea psihologica a copilului.

Psiholog Oana Mihalcea
Asociatia EMOVERE

Articol preluat de pe http://www.avantaje.ro

Ghidul complet al femeii moderne